SCOALA ELENA DOAMNA PLOIESTI
 
 
 
 
 
 
 
~~~ 
Parlez vous global?
Prezentarea scolii in engleza in format Powerpoint [click aici ...] sau in format video [click aici ...].
~~~
Atestat ARACIP  [detalii pe pagina Documente si Formulare ...]
~~~
.: Acest site este in actualizare/dezvoltare permanenta :.
Scoala Elena Doamna Ploiesti
str. Elena Doamna, Ploiesti, Prahova.
Tel./Fax: 0244/544.570
 
     Prin amabilitatea domnului Gabriel Stamate (http://www.gabistamate.com), fost elev al scolii, o persoana si o personalitate care ne face cinste noua, tuturor, va punem la dispozitie un articol de pe blogul domniei sale precum si un link catre un alt articol, care contine cateva fotografii exterioare cu institutia noastra. Homepage-ul blogului este http://ploiestiforever.blogspot.ro/.



     Mai jos veti gasi <<Monografia Scolii Gimnaziale "Elena Doamna" din Ploiesti>>; ii multumim doamnei prof. Florentina Cristescu, autoarea acestui material.
 
             " Nu intamplator am ales sa realizez monografia acestei institutii de invatamant. In urma cu 15 ani am pasit cu emotie in incinta acestei vechi si prestigioase scoli ploiestene in calitate de invatator. Intre zidurile ei inalte si albe am calauzit in lumea misterioasa a cartii patru generatii de copii silitori si talentati. E firesc, deci, sa ma simt legata sufleteste de acest mic univers, pe care imi place sa-l consider o a doua casa.

            Cautand in arhiva prafuita a scolii mele, am gasit o serie de documente, unele dintre ele purtand patina vremurilor demult apuse, din care a reiesit povestea adevarata pe care o numim monografie.

            Povestea incepe in preajma Revolutiei de la 1848, cand existau in Ploiesti un institut si o scoala de fete. Evenimentele de atunci nu au influentat prea mult invatamantul, asa se si explica ca la vremea unirii Principatelor Romane scoala de fete din oras purta numarul 1, era condusa de directoarea Louise Verle si avea ca institutor pe unul din marii dascali ai veacului al XX-lea, Zaharia Antinescu. Nu exagerez cu nimic daca afirm ca aceasta scoala a fost una dintre cele mai vechi din tara si a desfasurat o bogata activitate educationala. Scoala avea un numar destul de insemnat de clase pentru cele 228 de eleve inscrise. Durata studiilor era de 3 ani. Aceasta situatie o intalnim si in anul 1861. In tara mai existau scolile brancovenesti si pensionatele particulare. In octombrie 1862, locul directoarei Verle este luat de Acrivita Economu, iar din 1864 directoare va fi Irina Aslan.

            In ceea ce priveste scolile brancovenesti, este cunoscut faptul ca principele Bibescu B. Brancoveanu a infiintat si a asigurat intretinerea a sase asezaminte pentru educarea fetelor: la Ploiesti, Targu Jiu, Turnu Severin, Craiova, Caracal si Bucuresti. Scoala din Ploiesti era cunoscuta si sub numele “Externatul Brancovenesc” si a functionat cu doua clase intr-o cladire cu etaj, situata in dreptul bisericii “Sfantul Ioan”, cu fatada in strada Campinei. Dupa descrierile pastrate, cladirea avea 8 incaperi, una singura fiind folosita drept clasa, celelalte fiind utilizate pentru locuinta directoarei si a personalului de ingrijire, pentru sufragerie si vestiar. Consiliul superior al instructiunii a stabilit ca scoala sa fie condusa de o directoare care, in mod obligatoriu, trebuia sa fie romanca, sa fie in varsta si care sa predea lucrul de mana si economia casnica. In schema mai existau un invatator, cu obligatia sa fie casatorit, un preot pentru religie, un profesor de muzica si un doctor.

            Cursurile se desfasurau intre 1 septembrie si 15 iulie. Examenele de sfarsit de an aveau loc intre 10 iunie si 15 iulie. Cursurile se desfasurau intre orele 8 – 12:30 pentru principalele obiecte de studiu, iar intre orele 14 – 16 pentru indeletniciri manuale si muzica. In timpul zilei exista o pauza de 1:30 h, timp in care se lua masa in sufrageria scolii de la parter (fetele isi aduceau mancarea de acasa). A fost o scoala de fete bine organizata si, ceea ce este foarte important, cu o disciplina scolara obligatorie. Un rol aparte il avea educatia morala, bazata pe religie, fetele fiind indrumate spre o viata de familie sanatoasa.

            Exista deosebire intre scolile de stat si cele particulare in privinta obligativitatii frecventei la cursuri si a disciplinei. Situatia aceasta s-a mentinut mult timp in invatamantul romanesc. In anul 1863, Camera Deputatilor voteaza, la 6 februarie, trecerea acestor scoli particulare, infiintate de Bibescu B. Brancoveanu, in seama statului, incadrandu-le prin organizare si indrumare in randul celorlalte scoli publice.

            Din anul 1864, in orasul Ploiesti au inceput sa functioneze doua scoli de fete: nr. 1 si nr. 2. Scoala nr. 1 functiona intr-un local propriu. Scoala nr. 2 si-a continuat activitatea in localul din strada Campinii, cladire inchiriata de Consiliul Orasenesc. Dar acea cladire nu era corespunzatoare pentru o scoala. Asadar, din anul 1864, functioneaza in strada Campinei, colt cu strada Elena Doamna, o scoala de fete. Dascali la aceasta scoala erau, in anii de inceput 1864 – 1865, Nicolae Sachelarie la clasele I si a II-a, Elena Valsanoiu la clasa a III-a, Maria Gianini, directoare si profesoara, la clasa a IV-a.

            In acelasi an a luat fiinta si gimnaziul “Sfintii Petru si Pavel”, pe langa cel anterior, particular, deschis de Pavel Eliade. Tot in Ploiesti functionau, in afara scolilor de baieti si fete, si alte scoli particulare, confesionale, precum si pensioane de limbi straine.

            Perioadele de inceput ale scolii sunt destul de tulburi. In anul 1864, invatatoarele si invatatorii scolii sunt platiti de catre stat. Din anul 1866 exista in arhiva primariei orasului Ploiesti adresa nr. 3581 din 8 octombrie, prin care se trimite Scolii de fete nr.2 din Ploiesti un tabel cu numarul fetelor din Circumscriptia nr.1 (care cuprindea Mahalaua Sfanta Treime cu 39 fete, Mahalaua Sfantul Vasile cu 26 de fete, Mahalaua Sfantul Ioan cu 23 de fete, Mahalaua Sfantul Gheorghe Nou cu 60 de fete, Mahalaua Sfanta Vineri cu 49 de fete, Mahalaua Sfintii Apostoli cu 8 fete si Mahalaua Sfantul Nicolae Vechi cu 17 fete). In total erau 255 de fete de varsta scolara.

            In anul 1867, Scoala de fete nr. 2 avea 4 clase I si a II-a unite. Ea a functionat in localul inchiriat pe strada Campinei, cu o chirie anuala de 2000 de lei. La 2 august 1874, Primaria Ploiesti, prin adresa nr. 4638 ii comunica scolii ca circumscriptia sa va fi formata numai din mahalalele: Sfantul Ioan, Sfantul Vasile si Sfanta Treime (probabil cand s-a infiintat si Scoala nr. 3 de fete). La 18 august 1877, Ministerul Instructiunii Publice, prin adresa cu nr. 8430, comunica doamnei directoare sa predea si la clasa a IV-a, care se infiinta in acel an si care, totodata se despartea de clasele I si a II-a.

            Prin raportul nr. 88 din 10 septembrie 1877, Scoala de fete nr. 2 trimite Primariei Ploiesti 800 grame scama fina, spre a servi soldatilor raniti pe campul de lupta.

            In anul 1880 se infiinteaza clasa a IV-a, separat de clasa a III-a, prin ordinul nr. 13400 din 7 octombrie al Ministerului Instructiunii Publice.

            In anul scolar 1891 – 1892, scoala a functionat in local inchiriat in suburbia Sfantul Ioan, pe strada Valenilor nr.397, cu chiria anuala de 1800 lei. Odata cu inceperea anului scolar1896 – 1897, scoala s-a mutat in localul propriu din strada Elena Doamna, unde se afla si astazi. Locul, cu o suprafata de 2186 mp, a fost cumparat de catre Primaria Ploiesti, in anul 1895, de la d-l Procopie Popa Naciu. In anul 1915, a fost numita ca directoare si institutoare d-na Maria Dusescu. Scoala avea 4 clase, care aveau cursuri dimineata si doua ore dupa- amiaza.

            Cand a izbucnit Primul Razboi Mondial, scoala s- a transformat in spital, iar cursurile se tineau la scoala din strada Popa Farcas (Scoala primara de baieti nr.10), numai dupa-amiaza. Odata cu intrarea nemtilor in oras, scoala s-a transformat in spital german. Localul scolii, fiind ruinat de nemti, a fost reparat de d-na director Dusescu, cu banii scosi din serbari scolare. Dupa razboi, scoala a functionat iar in local propriu, avand 4 clase ordinare si 4 clase divizionare. Cursurile se tineau pe jumatati de zile.

            In anii 1921 – 1922 si 1923 a mai functionat pe langa aceasta scoala si o scoala industriala, in care se predau, in afara de carte, si cursuri speciale de confectionat palarii, impletituri de papura si rachita, croitorie, tesatorie si cusaturi nationale etc. Profesorii erau platiti de Ministerul Muncii. S-a mai platit o maistra de croitorie de catre Comitetul scolar cu 400 de lei pentru 3 ore pe saptamana. In anul 1924 se infiinteaza Cursul suplimentar, adica Scoala primara de 7 clase. Prima serie de 15 absolvente a 7 clase a terminat in anul 1927. Anul urmator au absolvit 22 de eleve. In anul 1929 au absolvit 15 eleve.

            Pe 2 octombrie 1929, in locul d-nei Maria Niculescu, care iesea la pensie, a fost numita ca director d-na Elena A. Negoescu. Din 1929 scoala a functionat cu 7 clase, avand 2 ateliere: unul de croitorie si lenjerie, sub conducerea d-nei Elena Bratasanu si altul de tesatorie, infiintat la 15 noiembrie 1933, sub conducerea d-nei Ecaterina Stancu. Pe langa aceasta scoala functiona si o cantina scolara, unde serveau masa in mod gratuit 50 – 60 de eleve de la cursul suplimentar. Tot pe langa aceasta scoala functiona, inca din 1922, “Sectiunea Crucii Rosii a Tinerimei”, care, in ultima vreme, a avut o mare dezvoltare. In noiembrie 1933 s-a mai infiintat si o farmacie scolara, apoi si biblioteci pe clase si un muzeu.

            Populatia scolara, in anul scolar 1934 – 1935, este urmatoarea: clasa I - 57 eleve, clasa a II-a A – 30, clasa a II-a B – 30, clasa a III-a – 34, clasa a IV – 32, clasa a V – 63, clasa a V-a – 40, clasa a VI-a – 14. In anul 1930 au absolvit cele 7 clase 10 eleve, in 1931 au absolvit 16, in 1932 – 5, in 1933 – 5 si in 1934 au absolvit 14 eleve.

            In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, scoala a fost transformata in spital, suferind si stricaciuni de pe urma bombardamentelor.

            In anul 1946, prin contributia benevola a parintilor si a Comitetului Scolar Municipal, scoala este reparata, se fac zugraveli interioare si exterioare si se aduce mobilier nou atat in salile de clasa, cat si in birouri si in arhiva.

            Aminteam mai sus ca abia la 28 septembrie 1862 aceasta scoala a trecut in subordinea Ministerului Instructiunii Publice. A avut local propriu, construit in anul 1896- 1897, si a fost renovata in anul 1930, cand s-a construit si o locuinta pentru conducerea scolii. Fiind o scoala de cartier, unde se afla o populatie cu resurse financiare modeste, acest lucru se reflecta in frecventa la clasa si in rezultatele la invatatura obtinute. Aproape pana la sfarsitul secolului, cel mai mare numar de eleve se inregistra la clasa I, in timp ce numarul elevelor care terminau clasele a III-a si a IV-a era mai mic.

            Scoala avea un colectiv de invatatoare cu vocatie, care puneau tot sufletul in activitatea nobila de instructie si educatie pe care o desfasurau cu elevele scolii. Acest fapt este certificat in procesele verbale intocmite de inspectorii scolari ai vremii, care evaluau activitatea cadrelor didactice aproape anual. Astfel, in anul 1871, scoala a fost inspectata de cenzorul I. Eliade, care remarca “un progres mai multumitor” si aprecia “disciplina elevelor ca fiind exemplara”.

            La intrebarile adresate elevelor, acestea “au raspuns multumitor, in spiritul programei scolare”. Institutoarele care au fost inspectate cu aceasta ocazie erau: Elena Teodosiu si Ecaterina Patarlageanu. Acesteia din urma, care preda aritmetica si gramatica, revizorul I. Eliade ii recomanda “mai multa practica si mai putina teorie”.

            Printre alte cadre didactice care s-au remarcat de-a lungul timpului la aceasta scoala amintesc pe: Elena Tomoroveanu, Maria Constantinescu, Maria Cretea, Irina Zaharia etc. In anul 1879, ca obiecte de studiu erau: lectura, gramatica, caligrafia, compunerea, poezia, calculul, aritmetica, religia si desenul. Din anul 1867, religia era predata de parintele M. Echinescu, care de multe ori lipsea motivat, deoarece era deputat si trebuia sa participe la sedintele Parlamentului.

            In anul 1874, erau inscrise 142 de eleve, din care 93 la clasa I, 24 la clasa a II-a si 25 la clasa a III-a. In anul scolar 1876 – 1877, numarul elevelor inscrise la cursuri era de 134. Tot in acest an scoala a fost inspectata de cenzorii Georgescu si Gabrielescu, care au notat in registrul de inspectii al scolii ca “s-au inregistrat progrese ce i-au satisfacut pe deplin”, deoarece “domnisoarele institutoare poseda aptitudinea, metoda, activitatea si regularitatea ce se cer unor bune institutoare”, iar “materialele intrebuintate in timpul lectiilor nu lasa nimic de dorit”.

            Cu ocazia unui control de rutina, in anul scolar 1877- 1878, se consemna in registrul de inspectii: “am constatat cu vie satisfactiune ca pe langa obiectele prevazute in programa domnisoarele institutoare au mai introdus si cantecele si jocurile folclorice”.

            Problemele majore cu care se confrunta scoala erau: lipsa apei potabile, starea proasta a localului scolii si mai ales insuficienta materialului didactic. Bogata corespondenta purtata de directoarea scolii cu Primaria Ploiesti pe aceasta tema este elocventa.

            In anul scolar 1888 – 1889, scoala a fost frecventata de 200 de elevi, impartiti in 4 clase, condusi de 4 institutoare. La clasa I – institutoare Elena Sorescu, erau inmatriculate 75 de eleve, din care au promovat in clasa a doua doar 38. Institutoare la clasa a doua era Eleonora Niculau, la clasa a III-a Sevasta Radianu, iar la clasa a IV-a Elena Zotonicescu. Scoala acorda ajutor material elevelor lipsite de mijloace materiale, pentru a le ajuta sa termine scoala.

            Multa vreme, incepand din anul 1877, directoare a fost institutoarea Elena Tomoroveanu. Scoala platea o chirie de 1800 de lei Primariei Ploiesti pentru localul in care functiona. Incepand cu anul scolar 1893- 1894, gasim noi institutoare: Aristica Dragomirescu, Eleonora Nicolau, Sofia Duca, Filofteia Popescu. Pentru a creste renumele scolii, Ministrul Instructiunii Publice hotaraste ca elevele pregatite in particular sa fie examinate la aceasta scoala.

            In anul scolar 1913 – 1914, la aceasta scoala functionau 3 invatatoare: Ionela Vasiliu, Maria C. Oprescu si Ana Butas, care aveau un salariu lunar de 240 lei. Directoare in aceasta perioada era Ionela Vasiliu. Atat elevele cat si cadrele didactice participau la toate ceremoniile oficiale si religioase sarbatorite in Ploiesti, ca de pilda: incoronarea regelui Carol I, Ziua Eroilor etc.

            In anul scolar 1913 – 1914 erau inscrise la scoala 206 eleve, din care au promovat anul scolar doar 150. O problema cu care se confrunta scoala era absenteismul scolar. De aceea, elevele lipsite de mijloace banesti au fost ajutate la inceputul anului scolar cu carti procurate prin grija ziaristului I. Stanorescu, iar in timpul iernii cu haine groase si cu incaltaminte. De exemplu, 67 de eleve sarace au fost ajutate cu suma de 636,75 lei. Tot in acest an scolar, scoala a fost inchisa de Cuza din cauza epidemiei de holera, in perioada 1 septembrie – 15 octombrie. De asemenea, se mai consemneaza ca elevele scolii au contribuit cu suma de 22 lei pentru dezvoltarea flotei nationale. Spiritul de economie al elevelor era nu numai cultivat, ci si incurajat. In perioada interbelica, elevele au strans bani pentru Crucea Rosie, pentru spitalul – scoala etc.

            Elevele scolii desfasurau si o bogata activitate educativa, extrascolara. In anul 1937, printre premiantele concursului organizat de societatea cultural – literara “Tinerimea romana”, o gasim pe eleva Elena Baicoianu, din clasa a VII-a, de la Cursul complementar. Aceasta obtinuse o mentiune. Din pacate, arhiva scolii, saraca in date, nu precizeaza la ce obiect a fost premiata.

            Ca o recunoastere a talentului de care dadeau dovada elevele scolii, pe 26 mai 1938, acestea erau invitate la emisiunea radiofonica “Ora Copiilor”. Pentru a participa la aceasta emisiune, directoarea scolii, Elena Negoescu, solicita Primariei Ploiesti ajutor financiar pentru transport sau sa li sa puna la dispozitie o masina celor 50 de eleve si 6 cadre didactice insotitoare. La aceasta emisiune radiofonica, elevele au prezentat piesa “O intamplare din padure” si piese muzicale. Printre cadrele didactice insotitoare s-au aflat: Elena Negoescu (directoare), Constanta Popescu, Maria Iacov si Elena Priboi (profesoara de muzica).

            Din anul 1937, la aceasta scoala functiona staful de strajerite afiliat la Federatia Stajerilor Prahoveni. Cadrele didactice ale scolii urmau cursuri speciale pentru a detine functii de conducere in aceasta organizatie. In perioada 1-8 iunie 1938, elevele de la Scoala primara de fete nr. 2 au sarbatorit Saptamana Strajerilor prin manifestari cultural – educative, atat la scoala, cat si la Stadionul Municipal, in colaborare cu alte scoli. Tot in aceasta perioada, ele au efectuat si o vizita de documentare la Fabrica de ceramica din Ploiesti.

            In anul scolar 1937 – 1938, scoala avea un total de 283 eleve. Au fost incadrate si 4 maistre pentru lucru manual si alte dexteritati. Biblioteca scolii detinea 610 volume, in special carti cuprinse in programele scolare. Scoala dispunea si de o cantina, unde luau masa gratuit 50 de eleve de la Cursul supraprimar. Este de mentionat faptul ca populatia scolii era destul de saraca. De aceea, s-a infiintat si o farmacie scolara, inzestrata cu medicamente de prima necesitate, care “a adus un folos real elevelor bolnave”.

            La concursul interscolar din anul scolar 1937 – 1938, elevele Scolii primare nr. 2 au avut o participare activa, incununata de rezultate bune. Astfel, eleve din clasele a III-a si a IV-a, conduse de invatatoarele Maria T. Constantinescu si Elena G. Ionescu, au obtinut premiul al II-lea si mentiune. Invatatoarele scolii participau activ la sedintele Caminului Corpului Didactic, la cursurile de pregatire a surorilor de caritate, care serveau tara in caz de mobilizare generala.

            Conducerea scolii era foarte severa in privinta frecventei elevilor. Astfel, scutirile medicale trebuiau sa fie eliberate doar de medicul oficial al scolii, doctorul Florin Dumitrescu.

            Desi proveneau din familii sarace, elevele scolii au contribuit cu sume importante la achizitionarea Avionului Copiilor, ca urmare a apelului lansat de societatea Cultul aeronautic.    De asemenea, elevele scolii au colectat suma de 290 lei pentru ridicarea Monumentului Eroilor Prahoveni – Regimentul 32 Mircea, dupa cum rezulta din corespondenta scolii.

            In anii scolari de dupa 1935, scoala avea o incadrare de 7 invatatori si 4 maistre, care predau lucru manual la atelierul de lenjerie (Elena Bratasanca), la atelierul de tesatorie (Valentina Dobrescu), iar cursul de gospodarie era predat de Lucretia Comsulea. La sfarsitul anilor scolari, cu ocazia serbarilor se distribuiau premiantelor carti, iar celor care erau premiate la lucru manual li se ofereau bani si rochite.

            In perioada interbelica, in procesul ce invatamant se punea accentul pe “cunoasterea individualitatii elevilor si adaptarea mijloacelor educative la aceasta individualitate”. Cea mai mare populatie scolara (344 de eleve), Scoala primara de fete nr. 2 a inregistrat-o in anul scolar 1934 – 1935. Atunci scoala avea 7 clase complete, un atelier, o biblioteca si o cantina. Cu toate ca materialul didactic era insuficient si manualele scolare erau scumpe, cadrele didactice isi faceau meseria cu multa dragoste. Tot in acest an scolar scade simtitor numarul repetentilor.

            Cadrele didactice de la aceasta scoala erau preocupate de educatia extrascolara a elevelor, de aceea le insoteau periodic la spectacole si filme adecvate varstei lor.

            In anul scolar 1946 – 1947, in localul Scolii primare de fete nr. 2 mai functionau Scoala de fete nr. 10 si doua cursuri de ucenici. Scoala nu a avut de suferit pierderi importante de pe urma razboiului, ci doar micile pagube provocate de evacuarea mobilierului, arhivei si materialului didactic. De mentionat faptul ca scoala a fost ocupata timp de 4 luni de Divizia 10 de paza, care a provocat destule distrugeri localului.

            Scoala primara de fete nr. 2 a functionat impreuna cu Scoala de baieti nr.2, care a avut prima promotie in anul 1856. Scoala cu clasele I-VIII nr. 4 Ploiesti este continuatoarea Scolii primare de fete nr.2. In anii comunismului, Scoala nr.4 a fost una dintre cele mai importante scoli din municipiul Ploiesti, cu rezultate deosebite la olimpiadele scolare si cu o bogata activitate cultural – educativa.

            Prin adresa nr. 185/1999, Scoala cu clasele I-VIII nr. 4 Ploiesti solicita Inspectoratului Scolar al Judetului Ploiesti atribuirea denumirii de Scoala cu clasele I-VIII “Elena Doamna”. In sedinta din 2.07.1999, Consiliul de administratie al Inspectoratului Scolar Prahova discuta si decide atribuirea acestei titulaturi, incepand cu data de 1.09.1999. Decizia nr. 442 a fost semnata de inspectorul scolar general prof. Aurel Lupu.

            Infiintata inainte de 1860 ca asezamant brancovenesc, trecand din 1862, din ordinul Mariei Sale, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, sub autoritatea Ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, scoala va avea pe 23 Septembrie – Ziua Zamislirii Sfantului Ioan Botezatorul, zi de sarbatoare si bucurie duhovniceasca, cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si desavarsirea Sfantului si de viata datatorului Duh, Prea Fericitul Parinte Teoclist, Patriarhul Romaniei, a hotarat ca Sfantul Ioan – Botezatorul Domnului Nostru Iisus Hristos sa fie ocrotitorul acestui asezamant ce a primit numele de Scoala “Elena Doamna” Ploiesti. Au subsemnat episcopul Teodosie Snagoveanu, protoiereul prof. Gheorghe Lazar, preotul paroh Vasile Popescu, directorul scolii prof. Adriana Pana, precum si profesori, parinti si elevi, martori la acest eveniment. Si eu am avut bucuria de a ma afla printre cei prezenti la ceremonia emotionanta, desfasurata in incinta scolii.

            In continuare, am sa prezint un tablou sintetic al evolutiei scolii, mentionand si pe cei care s-au aflat la conducere:

-           1852 Scoala primara nr. 2 de baieti;

-           1861 Bibescu B. Brancoveanu infiinteaza externatul brancovenesc;

-           1862 Trecerea scolii in subordinea Instructiunii Publice, sub numele de Scoala primara nr.2 de fete; director: Maria Gianini;

-           1877 Elena Tomoroveanu;

-           1866 – 1893 Aristica Dragomirescu;

-           1893 – 1913 Ionela Vasiliu;

-           1913 – 1914 Maria Dusescu;

-           1914 – 1921 Maria Niculescu;

-           1921 – 1929 Elena A. Negoescu;

-           1929 – 1944 Vasilica Munteanu;

-           1949 – 1951 Alexandrina Sarbu – fete; Dinulescu Nicolae – baieti;

-           1952 – 1952 Stefanescu Lelia – fete; Dinulescu Nicolae – baieti;

-           1953 – 1975 Iliescu Nicolae;

-           1956 - Scoala nr.2 fete + Scoala nr.2 baieti= Scoala mixta nr.4;

-           1975 – 1980 Popa Ion;

-           1980 – 1997 Marinescu Neaga;

-           1997 – 2004 Pana Adriana Lucia;

-           1999 - Scoala nr.4 primeste titulatura Scoala “Elena Doamna”;

-           2004- 2005 Niculescu Traian;

-           2006 – pana in prezent Spalatelu Simona Iacob;


            In anul scolar 2004 – 2005, in Scoala “Elena Doamna” au functionat 12 clase primare si 8 clase gimnaziale.

         Se mai pot spune multe despre aceasta scoala ploiesteana, dar cred ca, in ansamblu, am reusit sa creionez o monografie sugestiva despre ceea ce a fost, este si sper ca va fi acest stravechi lacas de educatie. "